EDIŢII 1·2021
REVISTA INTERNAŢIONALĂ PENTRU ANGAJAŢII GF

© Tiago Coelho

Prima dragoste nu se uită niciodată

Daniel Marchet, Sales Assistant la GF Machining Solu­tions din Sudul Braziliei, era fascinat de mașinile de epocă încă din copilărie, iar astăzi restaurează ­mașini de epocă. A făcut chiar o excursie până în ­Patagonia cu un microbuz VW vechi. Pasiunea sa pentru mașini se potrivește perfect cu profesia sa.

Mersul cu mașina în Brazilia era o aventură în anii 1980 și 1990, mai ales în interiorul țării. Adesea puteai vedea șase sau șapte persoane într-o mașină, iar uneori chiar zece, dacă mai erau și copii. Ei stăteau în portbagaj, iar capota rămânea pur și simplu deschisă – centurile de siguranță erau de decor. Așa descrie Daniel Marchet, în vârstă de 37 de ani, călătoriile sale din copilărie.

graphic

„În special deplasările la ferma bunicului meu din Nova ­Milano erau o aventură”, își amintește Daniel. Bunicul său își lua întotdeauna familia din ­Caxias do Sul. Orașul de 500.000 de locuitori se află la 110 kilometri nord de Porto Alegre, capitala celui mai sudic stat brazilian, Rio Grande do Sul. Bunicul mergea cu familia în orășelul Nova Milano din districtul Farroupilha, unde avea o fermă la care lucra la sfârșit de săptămână. El reușea să transporte toți cei șapte sau opt membri ai familiei în mașina sa Marajó – versiunea braziliană a Opel Kadett Caravan produsă de General Motors: adulții stăteau în față și cel puțin doi copii în portbagaj.

Dragoste pentru mașini

Interesul pentru repararea și restaurarea mașinilor de epocă i-a fost trezit de dinaintea apariției modelului Marajó din anii 1980. „Eu m-am născut la Ijuí, un oraș din Rio Grande do Sul, care se află la o distanță de 395 km de Porto Alegre și este predominant agricol. La televizor vedeam adesea reclame pentru tractoare și combine. Mama mea glumește și azi și-mi spune că primul meu cuvânt a fost «mașină agricolă»”, spune el. La ferma sa, bunicul lui Daniel își repara singur tractoarele. Daniel îl privea adesea lucrând și, astfel, s-a îndră­gostit de sistemul de propulsie al acestor ­mașini.

Când era tânăr și încă nu avea voie să conducă, își consuma energia cu bicicletele. El și prietenii săi meștereau la ele până le făceau să arate așa cum își doreau. „Le vopseam roțile și le reparam la noi acasă”, își amintește el. Dar mai mult decât bicicletele îl interesau motoarele. Așa că, la vârsta de 15 ani, a început să muncească și și-a strâns bani pentru prima mașină: o broscuță VW, cunoscută în Brazilia sub numele de „Fusca”. Așa a crescut pasiunea sa pentru mașini și motoare. „La început m-am întâlnit cu alți pasionați de broscuțe și am fondat împreună clubul local al iubitorilor de broscuțe, numit ­Caxias Fusca Clube. În cartierul meu din Caxias do Sul, unde locuiam împreună cu părinții, toți prietenii și vecinii noștri conduceau o broscuță. Ne reparam mereu singuri mașinile, pentru că piesele de schimb și mecanicii auto erau tare greu de găsit. Am petrecut ore întregi în depozitele de fier vechi pentru a găsi piese de schimb”, spune Daniel.

O poveste de dragoste îndelungată
2004

2004

graphic © privat

În garajul tatălui său, Daniel se întâlnea mereu cu prietenii. Într-o zi, unul dintre vecinii săi a cumpărat un microbuz VW T1. Daniel s-a îndrăgostit de această mașină.

2009

2009

graphic © privat

Vecinul lui a vândut micro­buzul. Noul proprietar a vrut să îl recondiționeze, dar a renunțat. Daniel a profitat și a cumpărat microbuzul.

2009

2009

graphic © privat

Piesă cu piesă, Daniel a reparat microbuzul cu ajutorul prietenilor săi. Apoi, au pornit cu microbuzul T1 reparat și alte câteva mașini de epocă către Patagonia.

2020

2020

graphic © privat

Chiar și azi Daniel își îngrijește microbuzul. Dar nu în garajul tatălui său, ci în South Custom Garage, pe care l-a închiriat împreună cu prietenii.

Îmbunătățire și întreținere

Astăzi, Daniel deține un Ford F-100 Pick-up din 1984 și un microbuz VW, numit în Brazilia și VW Kombi. Acesta din urmă este mai vechi cu zece ani și este autovehiculul său preferat. Cu experiența sa îndelungată, Daniel poate fabrica singur piese de schimb, dacă nu găsește piese potrivite în Brazilia sau în străinătate. Timp de mai mulți ani, garajul tatălui său a fost loc de întâlnire pentru Daniel și prietenii săi. După ce s-a căsătorit și s-a mutat, Daniel se întâlnește cu prietenii săi într-un atelier din Caxias do Sul, la opt kilometri de casă.

Daniel poate fi găsit adesea în acest atelier alături de prietenii săi, pasionați și ei de mașini de epocă. Cu o suprafață de aproximativ 380 de metri pătrați, hala poate adăposti până la opt mașini și multe piese de schimb. Cu timpul, ­Daniel și prietenii săi au montat o platformă hidraulică, o cabină de vopsit și o instalație de sudură. „Atelierul are dotări profesionale. Unul dintre prietenii mei din club, care lucrează acolo, a botezat atelierul South Custom Garage.” Pe lângă automobile și alte echipamente, aici se află și numeroase piese de schimb pentru mașini de epocă, cum ar fi pompe de gaz și jante.

© Tiago Coelho

Daniel Marchet vrea să îmbunătățească mașinile, dar să le păstreze ­caracterul. Împreună cu prietenii, el recondiționează mașini într-un ­garaj auto.

© Tiago Coelho

Daniel, în mijlocul mașinilor sale de epocă preferate, în atelierul South Custom Garage de 380 de metri pătrați.

© Tiago Coelho

Muncă de precizie: Daniel ­verifică filtrul de benzină al unui Ford F100 din 1984

© Tiago Coelho

Daniel conferă motorului unei „muscle car” din Brazilia o ­finisare estetică.

Piesa centrală: Daniel verifică starea suprafeței unui motor V8 nou și conexiunile sale electrice

Fără test de funcționare nicio mașină nu părăsește garajul.

© Tiago Coelho

Daniel Marchet iubește mașinile clasice. El lucrează cu mare plăcere la Chevrolet ­Opala 1974, o „muscle car” braziliană.

© Tiago Coelho

Mașinile de epocă ale lui Daniel, în fața South Custom Garage din Caxias do Sul (Brazilia).

În timpul săptămânii, aici se desfășoară activitățile normale ale unui atelier auto, dar, la sfârșit de săptămână, Daniel și prietenii săi testează idei noi. Întotdeauna întâi discută și apoi încep să meșterească. „Discutăm mereu despre proiectele noi sau cele în desfășurare. Fiecare vine cu idei și abia apoi le punem în aplicare”, explică Daniel. „Cel mai mult îmi place felul în care colaborăm”, adaugă el. De cele mai multe ori suntem cinci în atelier, dar în total suntem zece prieteni. „Chiar dacă lucrăm în paralel la proiecte diferite, ne ajutăm unii pe alții, ne dăm sfaturi și glumim împreună – suntem foarte buni la asta”, spune Daniel. El și prietenii cu care împarte aceeași pasiune au o misiune clară: „Îmbunătățim mașinile, dar vrem să le păstrăm caracterul.” Pandemia de COVID-19, în special perioada de carantină, a schimbat situația pentru multă vreme. Prietenii nu au mai lucrat în garaj până la sfârșitul lunii iunie 2020. Între timp au revenit, dar poartă măști când lucrează împreună.

© Tiago Coelho
Pasiunea lui Daniel pentru tehnică a început odată cu înșurubarea vehiculelor pe două roți. Prin aceasta s-a născut dragostea sa pentru mașini de epocă.

Mari aventuri pe roți

Deși Daniel încă își iubește broscuța, acum preferă microbuzul VW. Cea mai mare aventură cu microbuzul a trăit-o la sfârșitul anului 2009 și începutul anului 2010. Daniel și prietenii săi de la club s-au decis să facă o excursie în Patagonia, pe care au numit-o „Fuscaustral”. Regiunea se află între Argentina și Chile, chiar în sudul Americii de Sud și la o distanță de aproximativ 1.600 de kilometri de ­Caxias do Sul. „Am planificat călătoria și logistica un an întreg.”

Microbuzul VW nu era într-o stare perfectă, dar Daniel a remarcat asta abia în timpul călătoriei. „Aproape de granița braziliano-argentiniană, s-a spart un cauciuc. Dar asta nu a fost așa de rău pentru că mai aveam șase cauciucuri cu mine.” După 960 de kilometri a apărut următoarea problemă: microbuzul nu s-a acomodat la benzina pură din Argentina – în Brazilia, benzina se amestecă cu 27 de procente de etanol –, așa că nu a mai pornit și Daniel a trebuit să ­regleze motorul pe șosea. După încă 1.930 de kilo­metri a intervenit o nouă problemă: „S-a stricat demarorul și nu am putut găsi nicio piesă de schimb și nicio altă posibilitate de a-l repara”, spune Daniel cu regret. Așa că prietenii au fost nevoiți să împingă de fiecare dată microbuzul pentru a-l pune în mișcare. Întors acasă după 23 de zile și mai mult de 9.600 de kilometri parcurși, Daniel nu a vrut să-și dezamăgească prietenii. Dimpotrivă. „Trebuia să repar motorul, așa că am decis să o iau de la zero. Am început cu podeaua microbuzului și mi-am propus să refac tot vehiculul”, explică el. Ultima aventură a grupului a avut loc înainte de pandemie, în ianuarie 2020. Destinația lor a fost deșertul Atacama din Chile. Prin urmare, au numit călătoria „Fuscatacama”. De această dată, microbuzul VW a rămas acasă, iar prietenii au pornit la drum cu F-100.

© privat
Mașinile de epocă stau înșirate în fața deșertului Atacama.
© privat
Daniel și prietenii săi din garaj în timpul călătoriei lor în deșertul Atacama, în ianuarie 2020. Împreună alcătuiesc o echipă devotată. Acum unsprezece ani, au făcut o călătorie în Patagonia, parcurgând o distanță de 9.600 de kilometri în 23 de zile. Această aventură i-a unit.

Cu viteză maximă spre viitor

Și în meseria sa Daniel este la fel de perseverent. El lucrează de mai bine de doisprezece ani la GF Machining Solutions în Caxias do Sul, fiind responsabil de asistența tehnică pentru mașinile locației. „Spre deosebire de São Paulo, unde fiecare departament are propriul specialist, aici în sud am lucrat pentru toate departamentele, fiind un tehnician versat.” Apoi, cariera lui ­Daniel a continuat cu domeniul vânzărilor. Astăzi, el este Sales Assistant la GF Machining Solutions Brazilia, iar pe lângă slujba cu normă întreagă, studiază dreptul.

© Tiago Coelho
În GF Tech Center, el le ­arată clienților cele mai noi tehnologii.
© Tiago Coelho
Ziua lui Daniel începe adesea cu o deplasare la clienți sau în biroul său. La fel ca atunci când șurubuiește în South Custom Garage, Daniel este foarte precis și în profesia sa.

Pe lângă toate acestea, Daniel mai găsește timp să recondiționeze mașini vechi, alături de prietenii săi. Pandemia de coronavirus a întrerupt întâlnirile de sfârșit de săptămână. În primele două luni ale anului 2020, atelierul a rămas închis, deși proprietarul a continuat să meșterească în spatele ușilor închise. Perioada lucrului de acasă s-a încheiat pentru Daniel în iunie 2020. „Am început să părăsesc din nou locuința și să prind curaj. Duminicile mergeam din nou la atelier pentru a meșteri la mașina mea. N-am mai organizat întâlniri în grup sau petreceri la grătar, dar am lucrat din nou împreună la hobby-ul nostru”, povestește el, amintindu-și de timpurile în care se distra cu prietenii în garaj și beau împreună chimarrão – o băutură caldă tradițională din Rio Grande do Sul. Astăzi, așa ceva ar fi imposibil, pentru că această băutură trece de la unul la altul. „Dar când vremurile sunt dificile, prietenia este ceea ce contează, iar noi ne bucurăm de timpul petrecut împreună”, spune Daniel.

Diese Website verwendet Cookies, um sicherzustellen, dass Sie das beste Erlebnis auf unserer Website erhalten.

https://globe.georgfischer.com/ro/wp-json/public/posts